11.A doua iubire

BELLA POV

-“Mama am venit!” A strigat Edward de cum am intrat in casa.

-“Buna copii.” Esme a aparut din salon.

-“Buna.Am castigat!” Jazz a inceput sa topaie.Miscare gresita,l-a durut.A scrasnit din dinti.

-“Dar s-a si accidentat.” L-am mustrat cu privirea.

-“O,scumpule!” Esme a venit si l-a imbratisat,dupa care l-a pupat parinteste pe frunte.

-“Nu te ingrijora Esme.E o simpla fractura.”

-“Bine.Dar promite-mi ca ai grija sa nu devina una mai mare.”

-“Da.” A aprobat din cap ca un copil ascultator.

-“Ma duc sa va pregatiesc sa mancati.”

-“Multumim mama.Da tata e la spital?”

Uf!Edward nu putea sa nu intrebe.Observa imediat cand tatal sau lipseste prea mult de acasa.Stia ca aceasta ii e meseria si nu ii reprosa ceva,doar se ingrijora ca tatal sau nu dispuna de odihna necesara.

-“Da dragule.E de garda pana diseara.”

-“Eu ma duc sa ma schimb.” Jazz s-a indrepatat spre scari.Discutiile de familie nu erau pe gustul lui. “Edward vii si tu?”
-“Urc putin mai incolo.”

-“Stai ca vin eu.” Imi era frica sa nu cada, sa se raneasca.

-“Asteapta!” Edward mi-a luat usor mana intr-a lui. “Jazz Bella merge odata cu mine.” S-a uitat ingaduitor la prietenul sau,care drept raspuns si-a clatinat capul.

-“Ce e?!” L-am intrebat incet dupa ce am ajuns in sufragerie.

-“Trebuia sa-mi spuna insasi Jessica ca ati purtat o discutie mai aprinsa?” Vocea ii era dulce ca mierea, precauta,dar il cunosteam bine,inauntru clocotea.

-“Nu era nevoie ca tu sa stii asta.” Nici nu vroiam sa stiu cu ce il aburise barfitoarea aia.

-“Of!Cred ca voi fi nevoit sa-ti repet asta la nesfarsit.” Si-a trecut nervos mana prin par. “Tot ce se intampla cu tine e problema mea.”

-“Ah!Iar eu iti spun mereu,lasa trecutul in urma!” Realizam ca ridicasem tonul.

-“Vreau sa fac asta,dar nu pot.Si se vede ca nici tu.”

Ii priveam cu greu suferinta.

-“Ba incerc.Da nu atata timp cat Jessica ma ataca.”

Proasta esti Bella!Am vazut cum fiecare trasatura frumoasa a fetei lui devenise dura.

-“Te-a jignit?”Avea capul aplecat in pamat si isi tinea mainile stranse in pumn.

-“Nu.”

-“Minti!” Mi-a reprosat venind chiar langa mine. “Idioata a indraznit sa te raneasca iar!Va plati pentru asta!” Expresia lui era infricosatoare.Putea face in orice clipa ceva prostesc.

-“Inceteaza!” Ma saturasem.

Fraierul continua sa se considere vinovat,nu fusese vina lui.El fusese o victima a Tanyei,cred.Cel mai mult ma infuria ca el ma considera prea vulnerabila,incearca sa rezolve mereu lucrurile in locul meu,desi i-am spus de mii de ori sa nu o faca.

-“Nu vreau.Am avertizat-o sa nu se apropie de tine.” Si-a aruncat mainile in aer.

-“Tu nu intelegi?Nu le poti impune oamenilor sa nu stea in preajma mea,de parca ar avea permis de restrictie.” Nu exageram.

-“Stii bine ca pot.” Aici eram de acord cu el.Pumnii,privirea criminala si vocea dura ca otelul erau un adevarat arsenal pentru Edward.

-“Asta e nedrept Edward.Reactionezi urat si chiar atunci cand cineva rosteste adevarul.” M-am plans sau poate ca ii reprosam acest lucru.

-“Uimeste-ma!Ce adevar a spus cretina aia?”
-“Legat de viata ta, a mea.” Am gesticulat.Lacrimile amenintau sa-si faca aparitia.

-“Ea nu stie nimic.”

-“Asa cum nici intregul liceu nu isi aminteste “circul” din acea seara.” Sarcasmul curgea liber.

-“Acea greseala ma bantuie si acum,imi macina corpul,dar asta nu-i da dreptul unei stricate sa te raneasca ,sa comenteze.” Rabufnise.

-“Adevaruri.” Am tinut mortis sa-l completez.Indiferenta fata de trecut parca nu facea decat sa ne infunde si mai mult.

-“Spune-mi vorbele “intelepte” pe care ti le-a zis Jessica,sa vedem cat de neindreptatita e atitudinea mea.”

Ah! Calmul mi se evaporase.Clar asta era o cearta.Nu ne mai confruntasem cu asa ceva de luni de zile.

-“Ce nu e adevarat ca fetele te gasesc prea atragator,ca ar face orice sa ajunga in patul tau?Ca eu sunt un nimic?” Am tipat cu lacrimi in ochi.Ca o furtuna si-a lipit corpul de al meu si m-a imbratisat puternic.

-“Ssss!Nu mai spune asta.” Ma consola,dar nu facea decat sa inrutateasca situatia.

Pentru prima data nu ma puteam lasa alinata,el trebuia sa vada ca prezentul nu e bun,ca nu poate sa para nepasator cu cei din jur ,sa o faca pe orbul.

-“Vezi!La tine solutia e fuga.” Am vrut sa ma retrag,dar el m-a strans mai tare.

-“Eu nu o numesc asa.Pentru sanatatea mea mintala evit sa vorbesc cu tine lucrurile astea dureroase,stiind cat te ranesc ele.” Suferea!

-“Pana cand vei continua sa faci asta?”

-“Pentru totdeauna.”

Mereu spunea asta ca sa ma linisteasca.Acum nu mai funstiona.

-“Nu ma poti pazi de parca as fi un de sticla.Intr-o zi ma voi sparge,atunci cand voi fi parasita.Jessica are drepatate.”

-“Bella!” Mi-a luat chipul in maini.Ochi verzi mocneau. “Eu voi fi mereu,da mereu langa tine.” Tonul lui purta sigiliul unui legamant pe viata.

-“Mersi.”

-“Nu ai de ce sa-mi multumesti,ci doar sa ma lasi in viata ta.” Si-a lipit tandru buzele de obrazul meu stang.

Am inspirit,calmul incepea sa-mi cuprinda corpul.

-“Sa nu uiti,diseara la noua ne vedem la club.”

-“Adica cum?”

Puff!Nu auzise ce am vorbit cu Alice?

-“Eu si Alice venim acolo cu Jeep-ul cu Emmett.”

-“Nup.Tu mergi cu mine.” Mi-a pus mana intr-a sa.

-“Uf!Edward e mai bine asa.In plus o sa fie toata scoala si nu mai vreau alte susoteli,Jessica le provoaca asa repede.”

-“Si daca o sa fii cu Emmett nu or sa apara barfe,nu?”

Doamne!Se infuriase iar fara motiv.

-“Edward nu imi poti impune cu cine sa stau.”

-“Nu fac asta.Doar ca nu-l il vreau pe el in preajma ta,mai ales dupa ce te-a sarutat.O sa-l invat sa te respecte.”

-“Esti nebun?” Rabufnisem. “Mi-ai promis ca nu te iei de el!”

-“Si m-am tinut de cuvant.A doua oara nu o sa mai fie la fel.”

-“De ce te porti asa?Pot saruta pe cine vreau si tu nu poti impiedica asta.”

-“Pariem?” A intrebat printre dinti inclestati.

-“Nu am chef de jocuri stupide.E viata mea si fac ce vreau cu ea!” I-am aruncat nemiloasa cuvintele in fata.Nu era propritatea lui privata,chiar daca il iubeam nebuneste.

Drept raspuns a marait.Nu intelegeam de ce vrea sa detina controlul asupra mea?Aveam dreptul de a hotari singura ce fac,el nu imi putea interzise ceva.

-“Nu uita ca eu fac parte din ea.” Parea ca vrea sa se convinga mai mult pe sine.Trebuia sa-i curm nesiguranta.

-“Da,esti cel mai bun prieten al meu.” Ma autoranisem,turnasem otrava pe propria inima.

-“E suficient si atat.” A soptit cu jumatate de gura.

Era pentru el,nu pentru mine!Il iubeam atat de tare incat simteam uneori ca ma sufoc si el venea la mine acum cu asemenea vorbe.De ce mai incerca atunci sa imi aranjeze viata dupa bunul gust?

-“Cum spui tu.” M-am intors cu spatele la el,in caz ca alte lacrimi nesimtite ar vrea sa se reverse.

-“Atunci nu vei merge cu Emmett.” Ce?!Intregea masura!Purtarea lui era incredibil de socanta.

-“Nu.Merg cu Emmett si cu asta basta.Oricum lucrurile trebuie lamurite intre noi.”

Ultima parte o rostisem pentru mine,dar o auzise si el.

-“Ce nu a ajuns un sarut,trebuie si al doilea?” Se purta exagerat,asa ma enerva la culme.

-“Da!”

Initial am spus asta numai pentru al contracara pe Edward,dar clic-ul din mintea mea m-a vazut sa vad altceva.Sarutul lui Emmett ma facuse sa uit pentru o clipa de mizeria din viata mea,il gasisem ca o scapare.

-“Sa nu indraznesti!” M-a prins cu putere de brate,durea.Nu il recunosteam.

-“Da-mi drumul!” M-am smucit.

-“Iarta-ma!” Practic ma implora,era sfasiat.Bratele i-au cazut pe langa corp. “Nu am vrut sa fac asta.” Nici daca il ardeai nu cred ca ar fi avut in acest fel chipul pictat in agonie.

Vroiam sa-l iau in brate,sa-i alin durerea,dar ma ranise nu fizic,ci prin lipsa logicii din cuvintele lui,imi ceruse ceva care nu ii se cuvenea in calitate de prieten.Psihicul imi era napustit de confuzie.Ma apasa purtarea lui stranie,de fapt eram speriata de traiectoria pe care o luase discutia,nu puteam continua.

-“Edward eu ma duc acasa.” Aveam nevoie sa ma refugiei in siguratatea,trebuia sa-mi pun ordine in ganduri.

-“Dar esti acasa.” Blandetea lui era induiosatoare.

Nu puteam ceda,obosisem sa ma contrazic.

-“Spune-i lui Esme,te rog,ca am plecat.Sa nu-si faca griji,diseara dupa petrecere ma intorc.”

Nu am mai asteptat raspunsul lui,ca am si iesit pe usa.

Amalgamul de sentimente imi ingreuna corpul.Ma miscam agale spre casuta mea.Puf!Gresit spus,era o casa mare si pustie,locul unde urma sa-mi descarc amarul.

De ce acum ma speria asta?Eu cerusem singuratate si am primit-o.Nu mai vroiam sa fiu asa bruiata,aveam nevoie de o lume normala,cu persoane care sa ma asculte,sa ma inteleaga,nu sa ma chinui sa o inteleg eu.

Alice!Era primul nume care imi trecuse prin minte.Ea imi putea oferi atentia care m-ar linisti.

Piciorele mele au alegat involuntar pana la usa ei.Fara a clipi am apasat butonul soneriei.

-“Vin!” Era voce pe care vroiam cu disperare sa o aud.

A deschis grabita usa cu niste ochi cat cepele.

-“Bella!Esti in regula?” Panicata m-a tras de brate inauntru.

-“Scuze ca te deranje,dar nu mai suport.” Sirurile de lacrimi au inceput sa se rostogoleasca pe fata mea.

-“Gata!Sunt aici.” Ma alina tinandu-ma in brate. “Hai sus.”

Mainile ei mici im mangaia spatele cat paseam in liniste treptele scarii.

De cum m-am aflat in siguranta in camera ei,durerea s-a dezlantuit,suspinele ieseau violent din pieptul meu.

Cu grija m-a indemnat sa ma asez pe patul crem.S-a urcat inaintea mea,pozitionandu-si corpul astfel incat capul meu sa stea in poala ei.Imi dezmierda cu degetele suvitele de par si fredona un cantec placut.

-“Daca vrei poti dormi.” Cuvintele au curs duios.Nu gresea, eram epuizata.

-“In mod normal nu ar trebui sa-ti explic de ce sunt aici?” Am inganat printre suspine.

-“Nu.O sa faci asta numai cand simti tu.” Scumpa Alice,e asa intelegatoare.

-“Tocmai asta e.Nu mai stiu ce simt,sunt confuza.”

Alte lacrimi sarate s-au prelins pe obrajii mei.Alice nu a protestat ca i-am patat rochita.

-“Plangi daca asa te descarci.”

Atat a trebuit sa zica ca ploaia din suflet sa se dezlantuie.

***

Vocile din hol imi ajungeau intrerupte la ureche.Imi erau cunoscute,dar nu le puteam asociez unei persoane.M-am concentrat sa ascult mai bine.Nu era o simpla discutie,ci o cearta pe un ton jos,bine calculate,care strapungea usa.

-“Trebuia sa ma chemi de cand a venit.” Ii reprosa prima voce.

-“Ba nu.Avea nevoie de liniste si nu cred ca tu ai fi ajutat.” A ripostat cealalta persoana.

-“Nu ai de unde sa stii.”

-“Nu incepe Emmett.” Da!Erau Emmett si Alice.Am continuat sa ascult.

-“Vreau sa stiu ce a patit.” Gasul lui Emmett isi pierduse din intensitate.

-“Te rog,las-o sa doarma!” Alice vorbea la fel de hotarata.

-“Bine,dar cand se trezeste ma anunti.”

-“Nup.” De ce se purta Alice asa cu Emmett?

-“Ce?!”

-“Nu mai e mult pana la petrecere,trebuie sa ne pregatim.”

Uite ca imi aflasem raspunsul la intrebare.Uf!Urma sesiunea de pregatire.

-“Of!Uneori esti asa insuportabila.”

-“Acelasi lucru pot zice si eu despre tine fratioare.”

Totul s-a incheiat cu o usa inchisa silentios.

Intelegeam!Eu eram motivul discutiei contradictorii.Dupa acea criza de plans,adormisem in camera lui Alice.Se pare ca Emmett aflase ca sunt aici si vroia sa vorbeasca cu mine,dar nu putea din cauza spiridusului care avea in gand cine stie ce idei pentru tinuta mea.

Am ridicat incet capul de pe pernele moi.Ma simteam amortita si imi era sete.

Cu ochi somnorosi am inceput sa analizez camera.Alice statea in dreptul usii,cu o expresie grijulie pe chip.

-“Te-am trezit,nu?” Stiam ca face referire la mica cearta.

-“Da.Dar nu-i nimic.” Vocea imi era ragusita.

-“Scuze.Emmett insista sa te vada.” A venit langa pat.

Ma intrebam daca nu cumva rosisem din pricina vorbelor ei?

-“Uite!Cred ca iti e sete.” Mi-a intins un pahar cu apa.Parca imi citise gandurile.

-“Mersi.” Am inceput sa beau.

-“Alice…” Am murmurat dupa ce terminasem de baut.Uscasiunea din gat se diminuase.

-“Da.”

-“Imi pare rau pentru mica scena pe care am produs-o cand am venit.”

-“O,Bella!” S-a asezat langa mine. “Nu ma deranjat,doar suntem prietene,nu?

-“Da.Insa, iarta-ma!Nu pot sa iti explic motivele care au provocat-o.” Nu eram pregatita si in plus nu vroiam sa ma gandesc prea mult la asta.
-“Ti-am mai spus,atunci cand vei simti nevoia, imi vei povesti”

-“Multumesc.” Am imbratisat-o.

-“Nu ai pentru ce.Acum sa ne pregatim pentru petrecere.” A batut entuziasmata din palme.

-“Nu o sa ma torturezi prea tare,nu?” Am chicotit.

-“Nup.” Sa zicem ca am crezut-o.

Intr-o oarecare masura s-a tinut de cuvant.Tinuta pe care mi-a ales-o nu era exagerata,ci simpla:o rochie cu dungi gri/negru,stil bolero si cu maneca scurta.Cat despre machiaj a avut grija nu fie strident.Evident asta era o schimbare pentru mine.

Pentru ea a ales ceva mai extravagant:o rochie neagra cu spatele gol.Asta imi aducea aminte cineva, care sigur va ramane cu gura cascata cand o va vedea imbracata in acest fel.

-“Alice te pot intreba ceva…mai personal?” Acum ea se ocupa de parul meu.

-“Da.”

-“Tu il place pe Jazz?” Poate ca eram nesimtita,dar tineam la prietenul meu si vroiam sa stiu daca are vreo sansa.

S-a fastacit putin ,apoi a inganat un “Ihi.”

-“In adevaratul sens al cuvantului?” Am soptit.Nu vroiam sa o fac sa se simta prost.

-“Si chiar mai mult.” A zis atat de incet incat mi se parea ca nu am auzit.

-“Esti indragostita de el.” Nu era o intrebare.

-“Da.” A masturisit dintr-o suflare.

-“Stii si el te place.” Era corect sa stie,nu?

-“Da?!”

-“Dap.Chiar el mi-a spus asta.”

-“O!” Fericirea se oglindea in privirea ei.

-“Alice!Mai aveti mult?” Emmett striga nerabdator din hol.

-“Nu.Imediat.” S-a rastit sora lui. “Uf!Uneori e asa agasant.” A zis numai pentru mine.Am chicotit.

-“Mersi pentru tot.” M-am ridicat si am imbratisat-o.

-“Cu mare placere.Sa mergem pana nu darama Hulk usa.”

In ciuda tuturor certurilor si tachinarilor se vedea ca se iubesc.Poate ca asta era si partea frumoasa in a avea un frate,nu te plictisei,o certa mai anima lucrurile si apoi vine regretul si vrei sa-ti arati dragostea.

Am chicotit scurt amandoua,dupa aceea am coborat la parter.Emmett se invartea de colo colo cu mainile la spate.

-“Gata!” A exclamat Alice dupa ce a pasit ultima treapta.

-“Multumesc Domnului!” A ridicat Emmett privirea din pamat.Uimirea i-a strabatut chipul.

-“Ce ai facut cu Bella mea?” Clar,rosisem! Alice a inceput sa rada.

-“Adica cu Bella,fotbalista pe care am cunoscut-o acum o saptamana.” Incerca Emmett sa explice frecandu-se cu o mana la ceafa.

-“Nimic.Asta e varianta sexy a Bellei,o alta fata a ei.” Alice a indicat spre corpul meu de sus in jos.

-“Imi place.” A ranjit Emmett,iar eu cred ca am rosit si mai tare.

-“Dar despre mine ce crezi fratioare?” A facut Alice o pirueta.

-“Frumoasa,doar esti sora geamana a acestui chipes.” A fluturat mana in fata lui.

-“O…da.” Alice si-a dat ochii peste cap.

-“Dati-mi voie sa va conduc prea frumoasa domnisoara.” A venit langa mine si mi-a facut cu ochiul.

-“Mersi.” Mi-am pus mana sub bratul sau.

-“In seara asta trebuie sa fiu in alerta.Sacalii ies repede sa-si captureze prada.” S-a uitat la amandoua.

***

-“Uhu!Super!” A incepu Alice sa danseze de cum a pasit in club.Muzica suna in boxe,iar elevii isi unduiau corpurile dupa ritmul ei nebun.

-“Sa mergem sa vedem unde e Jacob si Angela.” A propus Emmett.

As minti daca as spune ca mintea mea a zburat la altcineva.Ar fi trebuit sa lamuresc lucrurile atunci cu Edward.Zic ca el fuge,dar eu sunt si mai lasa.

-“Hai!” Alice m-a tras de mana.

Ne strecuram prin multime dansand,pana cand am dat de o fata cunoscuta.

-“Hei!Ma bucur ca ati venit.” Ne-a zambit Riley sau poate doar lui Alice,nu-si lua privirea de la ea.

-“Buna.” Alice i-a returnat un zambet.

-“Singur Riley?” Puf!Intrasem in rolul de Cupidon.

-“Cu prietenii.Dansezi Alice?” Situatia se complica.

-“Da.”

Ah!Era logic ca va accepta.Cine ii putea rezista baiatului acesta cu parul saten deschis si cu ochii de un caprui inocent? A…sa nu mai zic de acel zambet strengar.

-“Ne vedem mai incolo.Sa va distrait!” Pot sa jur ca Alice atunci ca si-a inclinat capul in directia mea ,i-a facut cu ochiul lui Emmett.

-“Bine surioara.Riley sa ai grija de ea.”

-“Da Emmett.” Stia ce patea daca Alice era ranita.

-“Continuam cautarea?” M-a intrebat Emmett dupa ce Alice a iesit din raza noastra vizuala.

-“Nu mai e nevoie.Uite-l pe Jake.” Am aratat in stanga lui.

-“Emmett!Bella!” Si-a facut loc printre dansatori.

-“Jacob.” Emmett a dat noroc cu el.

-“Impreuna?” S-a uitat Jake sugetiv la noi.Uf!

-“Nu.Mai e si Alice pe aici.” Ii multumeam lui Emmett ca nu a facut situatia si mai stanjenitoare.

-“Unde Angela?” L-am intrebat pe Jacob vrand sa schimb subiectul.

-“La toaleta cu Emma.”

-“Ma duc dupa ele.Nu stau mult.”

-“Bella ai grija.Stii ce ti-am zis acasa.”

Doamne!Imi venea sa rad.Emmett era prea grijuliu cu mine,ceea ce ma magulea.Ce mi se putea intampla?

-“Bine.”

Eram in apropierea toaletei cand a tot enervantul Mike Newton mi-a taiat calea,pozitionandu-se in fata mea.

-“Bella.Ce placere.” Mi-a zambit.Uf!Iar incepea cu tehinicile lui de cucerire.Nu intelege ca nu intereseaza persoana lui.

-“Buna.” Am zis cu jumatate de gura.

-“Il cauti pe Edward?”

Uite asa s-a distrus bula cu distragere de la cele intamplate.Recunosc ca imi doream sa-l vad.

-“Nu chiar.” Am mintit.Mike era bun sa faca insinuari prostesti.

-“Atunci e bine.Nu am vrea sa-l deranjam.”

-“Poti fi mai explicit?”

-“Priveste cu ochi tai si trage concluzia!” Si-a pus mana pe umerii mei pentru a ma roti.

-“Mike!Vino aici!” Lauren la tras de brat.Bine ca ma scapa de el.

-“Trebuie sa plec.Acelasi lucru poti face si tu.Se vede ca Edward e ocupat cu eleva cea noua.”

M-am uitat atenta prin multimea de oameni,sa vad despre ce vorbeste.Sangele a inceput sa-mi pulseze mai tare,odata cu el crescand si ritmul rspiratiei.Asa trebuia sa fie un cosmar.Crunta soarta imi juca feste,vroia sa ma distruga,de parca nu indurasem prea multe pana acum.Acea tipa statea Calare in poale lui Edward,practic ii devora gura si el nu se opunea deloc.Jessica avusese drepatate,nu ii luase mult brunetei sa-l cucereasca.

Proasta sunt!Am lasat mereu ca inima mea sa dea la o parte ratiunea.Edward nu-mi apartinea,chiar daca eram cei mai buni prieteni.El putea acepta langa el pe cine vroia,nu avea obligatii fata de mine.Asta era al naibii de dureros.Lacrimile amare se adunasera,inima imi plangea.

Imi fusese de ajuns sa aflu atunci aventura lui cu Tanya.Intreaga mea fiinta fugea din calea unei asemenea suferinte,nu puteam sta sa vad ce face el cu acea tipa,desi mintea mea déjà incepea sa creeze imagini.

M-am intors grabita sa plec.Poc!Nu puteam sa trec!Ma izbisem de un zid de muschi.Era nimeni altul decat Emmett.

-“Te-am cautat peste tot.Angela s-a intors la Jake,dar nu te-a vazut.”

Nu puteam rosti nici un cuvant.Durerea din piept ma sfasia.

-“Bella?” Era in asteptare.

Ce as fi putut sa-i zic?Ca in acest moment aveam nevoie de consolare?

Mana lui mi-a cautat barbia si a ridicat-o.

-“Ce s-a intamplat?”
Am inchis ochii,intorcand involuntar capul intr-o parte.Lacrimile tradatoare au alunecat pe obrajii mei.

Nu i-a luat mult sa inteleaga.Se uita atent peste umarul meu.Oroarea din mintea mea se facea cunoscuta si lui.

-“Il iubesti…” Nu stiam daca era o intrebare,asa ca nu am raspuns.

-“Nevastuica aia nu merita.” Tonul ii era ceva inversunat,dar acolo gaseam si intentiile de consolare.

-“Sa plecam de aici.” M-a luat de mana.Corpul meu nu a prostestat deloc,paream o papusa fara viata.Eram distrusa,speranta unui viitor langa el fusese spulberata,ramasese doar cenusa gandurilor mele de iubire.

Nici nu stiu cand ajunsese in parcare,ma simteam captive intr-un nor de confuzie,amorteala,dar mai ales de amaraciune.Pur si simplu m-am oprit din mers,Emmett facuse la fel.Mana lui inca o strangea pe a mea si era bine,oricand as fi putut cadea,corpul nu-mi mai asculta de cateva minute comenzile.

Adevarul se izbea de peretii mintii mele,zgomotul produs razuna in inima.Cersisem o iubire imposibila.Edward nu ar fi putut fi niciodata al meu,acum eram suta la suta convinsa de asta.O parte din subconstient ma avertizase intotdeauna sa nu ma agat de gesturile lui dragastoase,eram doar cea mai buna prietena.Numai o idioata ca mine ar fi putut cred ca ce se intamplase cu Tanya fusese o scapare,ii gasisem scuze prostesti.

Inima nu isi facuse iluzii,dar sufletul se prinsese de orice imi oferise Edward,traise acea impresie,dories o iubire impartasita.

Ma tradasem pe mine insami.

-“Bella,nu plange.” Glasul lui Emmett era zguduit de suferinta.

Vroiam sa inteleg de undee atat grija?Dar nu puteam,lacrimile stergeau orice logica si intarea golul din inima mea.

-“Nu suferi pentru el.”Ma implora.

-“Da-l uitarii!” Alta rugaminte.

Vorbele lui imi tiuiau in urechi.As permite,as vrea,e posibil sa inlatur o asa iubire?

-“Eu te voi ajuta sa o faci.”

Si-a luat mana dintr-a mea pentru a ma imbratisa.Ma alina,propunerea lui venea ca un val spre mine,ca un sarpe ademenitor.Eram in stare sa ma las prada lui fara a sti motivele?

-“Cum?De ce?” Am soptit printre buze.

-“Te iubesc!” Spusese clar si raspicat.Nimeni nu s-ar indoi sinceritatea lui.

Cele doua cuvinte magice rezolvasera dilema sarutului,nu mai exista.Dezbaterea de atunci ma ingreunase,nu era normal ca in aceasta clipa sa fiu usurata?De ce ma temeam de marturisirea lui?

-“M-am indragostit de tine.Vreau sa fii fericita,asa ca te rog,da-mi o sansa!Ma accepti langa tine?”

Lacrimile se intetisera.In ansamblu totul parea asa simplu,dar in interiorul meu se dadea  o lupta.Era cert,Edward nu ma iubeste(asta ma facut sa suspin),dar Emmett da.Sansa lui m-ar duce la uitarea primeri iubiri sau cel putin o atenuare a ei.

Il plac pe Emmett,nu ar fi greu de trait langa el,dar puteam fi egoista,sa profit de el?Uf!Dar Emmett stia in ce se implicase,nu-mi reprosase nimic,se ghidase conform dorintelor mele.

Edward nu mai era un obstacol,eu eram problema in luarea deciziei.As fi in stare sa-l fac pe Emmett fericit atat timp cat gandul si inima imi e la altul?As putea sa uit acea umbra a iubirii si sa-i dau lui Emmett ce merita?Nu aveam incredere in mine,in actiunile mele,as rani atatea persoane si as distruge prietenii,daca fac un pas gresit.

Emmett inca ma tinea in brate,am ridicat capul sa ma uit la el.Cum as putea sa permit indurerarea unei asemenea baiat?Ochii aceea albastrii nu ar trebui sa vada greutatile unei iubiri,de asta ma inspaimanta gandul ca fiind alaturi de el,i-as putea arata o lume instabila,cu probleme.

-“Nu trebuie sa-mi dai raspunsul acum.” Mi-a soptit la ureche.Probabil vazuse nesiguranta din ochii mei. “Daca vrei te duc acasa.”

Nu!Asta ar insemna sa fiu din nou lasa.Trebuia sa invat ca resemnarea si riscul pot coincide intr-o situatie.Viata poate include si altceva pe langa suferinta si dezamagire,exista si prieteni,alinare si o luminita care poate schimba multe,te poate salva,in cazul meu aceea era Emmett.

-“Mai bine mergem sa dansam.Asta daca vrei sa fii vazut cu o plangacioasa ca mine?”
-“Nu au decat sa zica ce vor.Eu o iubesc pe plangacioasa asta frumoasa si mult prea sexy.” Mi-a sters lacrimile sarate cu podul palmei.Chair daca rosisem datorita vorbelor sale,nu m-am putut abtine sa nu rad.

Totul imi dadea impresia ca joc intr-un film,ma mutam de la o scena la alta,asta buimacindu-ma.Acum Emmett isi tine bratele in jurul meu,iar eu aveam sprijinit capul pe pieptul sau,dansam pe o melodie lenta.Era bine si cald,simteam iubirea emanata si cat de placut era sa stiu ca ea imi era adresata mie.

Am dat atat cu presupusul,fara rost,as fi putut sa-mi amintesc vorbele tatei: “Jocul vietii e lung,dar important e daca il joci bine sau rau.”

Am carat atat timp trecutul in spate incat ma impovarasem prea tare si devenisem confuza.Mi-am dus viata in functie de actiunile pe care le-as face,prin asta gresisem.Ceilalti trebuie sa vada ca ei sunt calea fericirii mele si i-as rasplati cu ceea ce doreau,numai ca ei sa cunoasca bucuria.

Oricine isi asuma riscuri asteptand rezultate.Nimeni nu stie ce ii rezerva ziua de maine,dar continua sa traiasca in prezent.

Nimic nu e perfect,asa cum nu pot sti cum va fi relatia mea cu Emmett.Trebuia sa incerc daca vreau sa regret mai tarziu ca nu am ratat o asa sansa.

O sa ma joc cu chibriturile,astfel confuzia o sa dispara cu fum.Emmett va fi fericit,iar mie nu-mi va parea rau ca i-am oferit asta.Cu acest gand mi-am strans mai tare mainile in jurul sau.In ele erau viata mea si i-o incredintam lui.

-“Da.Accept.” Am rostit hotarata.

Iubirea,uimirea si bucuria din ochii lui era de nepretuit.Deoadata m-am trezit invartita in aer,iar in fractiunea umatoare si-a unit buzele cu ale mele.Erau la fel de moi cum mi le aminteam,iar savoream lor imi inunda gura,pluteam.Era un sarut al inceputului nostru,era depusa speranta,iubire si promisiuni.Din aceasta clipa Edward Cullen nu e decat cel mai bun prieten al meu.Am aprofundat sarutul vrand sa-i arat lui Emmett ca nu va regreta ca s-a indragostit de mine.Sunt sigura ca el va reusi sa aduca a doua iubire in viata mea cu ajutorul bunatatii lui si a dragostei pe care mi-o daruieste.

Un cor de aplauze izbucnise in jurul nostru.

-“Multumesc.Nu o sa regreti.” A vorbit emotionat.

-“Ba nu.Eu iti multumesc.”

-“Pentru ce?”
-“Pentru ceea ce esti.” I-am mangaiat obrazul.

-“Te iubesc.” Inima lui se destainuia mie.

Nu ii puteam da inca aceste cuvinte,dar voi lupta sa fac asta posibil.Mi-am presat buzele de ale sale,asta era asigurarea mea de un viitor impreuna.El mi-a raspuns imediat si asa se formase un sarut al unei noi etape din viata mea.

EDWARD POV

La naiba!Viata mea e de rahat!Comit greseala dupa greseala.Am facut-o pe Bella sa sufere mai mult decat oricine de pe lumea asta.O iubire imposibila, asta traiesc.Dupa ce incapatanare mea,care e mai mare ca a unui catar,continua sa o tina drept cea mai buna prietena,aceste maini au ranit-o.Bruta din mine s-a lasat dominata de gelozie si a bruscat-o.Nu meritam iertare,dar am indraznit sa o cer si inca nici nu stiu daca am primit-o..Bella plecase nevrand sa mai stea la dicutii cu un idiot ca mine.Cine vroia?

Nu am curaj sa infrunt lucrurile,sa-i spun ce simt cu adevarat pentru ea.Pe langa asta iau chipul unui monstru cerandu-i sa nu-l accepte pe Emmett in viata ei.Ma amestec atat,fara nici un drept,lasandu-ma condus de egoism si uit sa ma gandesc la dorintele ei.

Puf!Nici o promisiune nu am fost in stare sa o tin.Jessica nu trebuia sa i se adreseze Bellei,o jignise si mai rau ii amintise cruntul trecut.Jurasem ca o voi proteja pe Bella de suferinta si nu am facut decat exact contriul,i-am oferit bucati de amaraciune.

Iubirea nu ar trebui sa aduca chin,ci speranta si fericire.Cand iubesti protejezi,nu respingi;intelegi,nu reprosezi;daruiesti,nu iei;dar mai ales alinti si vindezi rani,nu ceri mangaieri si satisfacere.

Eram atat de josnic sa afirm dupa toate astea ca sunt in stare de orice pentru Bella.Daca o iubeam cu adevarat ii lasam dreptul ca ea sa cunoasca asta,nu fugeam ca prostul de durerea personala.Tacerea mea o inpinsese in bratele altuia.Cu ce era Emmett mai bun ca mine?Cu ce?Sa imi spuna cineva pana nu inebunesc.

Cu totul!Asta era realitatea.El nu ar fi lasat-o sa plece asa,ar fi fugit dupa ea,sunt sigur.Ar fi cauat explicatii,nu i-ar fi fost frica ca ea ii va reproasa ceva.Am renuntat asa repede,nu doream alta certa stupida.M-am rezumat doar in a suna la ea acasa,iar cum am vazut ca nu raspunde nu am mai insistat.Jazz rezolvase el asta pentru mine,vorbise cu Alice la telefon.Bella se afla la ea,ceea ce-mi aducea gust amar,in asta era inclus si geamanul enervat,care imi e ca un spin in coaste.

Am dat un pumn in tejgheaua de la bar.Era déjà 8:30 si Bella nu daduse nici un semn de viata.Pe langa asta si prietenul meu ma abandonase,accidentarea i-a adus populariate,mai toti cereau detalii de el,practice il sufocau de atata atentie.

Eram sigur ca un cuc!Amaraciunea si prostia mea trebuiau inecate.Aveam nevoie de alcool,chiar daca imi interzisesem ca nu mai pun gura pe asa ceva.

Ma rugasem de atatea ori de barman sa-mi dea un pahar de whisky,dar fara rost.Ii pasa prea mult de slujba sa,nu indraznea sa incalce regulile impuse de “scumpa”  noastra directoare.

Oho!Mai aveam o posibilitate.Puteam sa procur ceva tare de indata ce dadeam de Ivan si Sam.Ei detineau mereu batura la evenimente in care nu se auzea decat de suc si apa plata cu lamaie.

Am luat paharul cu care bausem apa tonica si am plecat.Nu a fost greu sa-i gasesc.Stateau intr-un colt, pe o canapea cu fete in jurul lor.

-“Hei baieti!Ceva tare si pentru mine?”

-“Desigur capitane.Vodca sau whisky?”  Sam lasa mereu totul la alegerea mea.

-“Din fiecare.Da pe rand.”

Mi-a turnat mai intai in pahar whisky.

-“Amice servesti si un foc?” Ivan tocmai isi aprindea tigarea.

-“Da si asta.” Mi-a intins pachetul pentru a ma servi.

Aroma tutunului imi invadase narile,fumul gros imi gadila plamanii,iar jocul de lumi ma orbea ochii,i-am inchis.Pluteam! Am luat si ultima gura din pahar,cred ca asta fusese al saptelea.Ameteala incepea sa isi faca simtita prezenta.Nu mai bausem atat de mult de ceva luni,imi iesisem din mana.

Muzica imi rasuna atat de tare in urechi ca de abia am auzit ca cineva imi pronuntase numele.Nu aveam chef de nimeni,totusi am ridicat capul de pe spatarul canapelei sa vad cine ma cauta.

Acea tipa imi era total necunoscuta.Continua sa-si unduie gratios soldurile pana a ajuns in dreptul meu.Trupul zvelt era acoperit de o rochie neagra ,mulata,care ii punea in evidenta formele tinere.Nu puteam sa nu observ pielea ei alba ca fildesul.Am urcat privire.Acel mic chip era incadrat de parul lung si negru ca abanosul,care ii cadea liber pe umeri.Nu am putut rosti nici macar un cuvant.Frumusetea ei era naucitoare.Totusi stiam bine ca nu exista comparatie,stapana inimii mele o punea in umbra,fara discutii.

In clipa urmatoare tipa sa asezat in poala mea.Era indrazneata.A inceput sa trasese o linie pe abdomenul meu pana a ajuns la barbie.

-“Mai frumos decat mi te-a descries.” Si-a apropiat fata de a mea.Acei ochi verzi erau ametitori.

-“Cine?” Am inganat cu greu.Nu ma ajuta deloc faptul ca o mana de-a ei zacea pe coapsa mea.

-“Lauren.” Deci ea fusese cea care imi pronuntase numele mai devreme. “Dar lasa asta.Da-mi voie sa ma prezint.Sunt Carol.” A soptit cu buzele pe gatul meu.Lucrurile scapau de sub control.Am incercat sa nu ma uit in jos,nu de alta da decolteul ei era adanc.

-“Edward Cullen.” Cuvintele au iesit chinuite.

-“Imi pare bine sa te cunosc.Totusi asta nu e intotalitate.Vreau mai amanuntit.” La naiba! Tipa trasa cerculete pe cataramea mea de la curea.

-“Vezi tu…” Nu am mai putut forma nici o propozitie coerenta.Acum mana ei era in pantalonii mei.Ah!

-“Nu e nevoie de cuvinte.Eu vreau fapte.” Si-a zdrobit buzele de ale mele.

Asta nu era deloc bine.Ameteala nu mai lasa loc de gandire.Mainile ei s-au prins in parul meu si m-a tras mai aproape.Practic gura ei o devora pe a mea,accelerandu-mi respiratia.Se pricepea si inca cat.Capul ma durea atat de tare,bautura si sarutul ei salbatic isi spuneau cuvantul.Involuntar am pus o mana pe talia ei,as fi vrut sa o resping,dar ea a inteles cu totul altceva.S-a impins mai tare in mine si a inceput sa se miste.La naiba!Pe tot sfintii!Eram prea excitat!

Nu!Declinul din capul meu m-a facut sa inlemesc.Acele amitiri cu Tanya sarutandu-mi gatul si buzele lacom mi se derulau in minte.Atunci pierdusem sansa de a o avea complet pe Bella in viata mea.Dar mai presus de tot golul din pieptul meu se declansase.Imaginea Bellei plangand cu patos din cauza mea,a lor era ca ciara picurata pe o rana insangerata.Nu puteam lasa ca trecutul sa se repete trecutul.De data asta riscam pierderea definitive a Bellei,a razei de lumina care imi incalzea inima.

-“Opreste-te!” Mi-am adunat intreaga forta si m-am descris din sarutul ei.

-“Dragule nu-ti place?”

-“Nu.” Am dat-o de pe mine.

-“Juniorul tau spune altceva.” Si-a apropiat siret mana de pantalonii mei.Trebuia sa fac ceva.

-“E prea ametit acum.” Am clatinat frustrat capul.

-“Tu pierzi.” Mi-a aruncat o privire rece.

Trebuia sa plec de aici,ispita nu putea sa ma invinga.

Capul imi vajaia in continuarea si ma clatinam pe picioare.Am simtit cum cineva a venit langa mine.

-“Edward,baiete!Nu arati bine.” Seth si-a strecurat un brat sub al meu pentru am suntine corpul.

-“Nu prea.”

-“Ai baut cam mult.Sa te duc de aici.”

-“Ihi…”

De cum am iesit pe usa din spate a clubului aerul rece ma izbise,era asa bine.

-“O sun pe Bella.” Si-a scos telefonul.

-“Nu-nu.Nu vreau sa ma vada asa.” Tamplele imi pulsau de durere,alcool tampit.

Acel gand ma ingrozea,Bella dezgustata de un betiv ca mine.

-“Atunci pe Jasper?”

-“Aha.”

-“Stai aici pana vorbeac cu el.”

M-a pus jos pe una dintre trepte.Miscarea nu ma ajutase,ci imi provocase o stare de greata.Mi-am lipit capul de zidul rece in speranta ca asta imi va folosi.

Uram sa fiu in starea asta.Eram un porc,un idiot,viciile pusesera stapanire din nou pe mine.Jazz o sa ma omoare,dar asta e putin in comparatie cu dezamagirea pe care mi-o va arata Bella.

Uh!Daca nu ma iertase dupa acea discutie de acasa,clar pentru asta nu o va face.Ma rugam sa nu ma fi vazut cineva cu acea tipa…asta ar insemna sfarsitul.

________________________________________________________

Hei…sper ca va placut capitolul :X  Mai aveam de scris si perspective lui Jazz ,dar am zis ca o adaug in capitolul urmator ca sa nu mai lungesc asteptarea

Ma intreb daca se va forma o tabara anti-Emmett ) ?

Stiu ca e vacanta …asa ca imi implatez in minte ideea ca acesta e motivul pentru care a scazut numarul cititorilor….Va rog,cei care ati mai ramas,comentati >:D<  Sa nu uitati ca si votul stelutelor este important

V-am pupat :*:*:*